1În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o nouă vedenie, după cea care mi se arătase mai înainte, din provincia Elam, și mă aflam aproape de canalul Ulai.
3Mi-am ridicat ochii și iată că un berbec stătea în picioare în fața canalului. Avea două coarne mari: unul era mai mare decât celălalt, dar cel mai mare era ultimul care crescuse.
4Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; niciun animal nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu avea scăpare dinaintea lui; făcea ce voia,
I-a luat
și a disprețuit locașul Sanctuarului jertfei necurmate, în apostazie.
A aruncat adevărul,
apoi Sanctuarului i se va face dreptate!”
15Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam
16Și am auzit un glas omenesc deasupra grecilor, iar cornul cel mare dintre ochii lui este primul lor împărat.
25Prin iscusința lui
și fără veste îi va nimici pe mulți.
Se va ridica împotriva Căpeteniei Căpeteniilor,
dar va fi înfrânt fără ajutorul vreunei mâini
26Descoperirea despre «seri și dimineți»
care a fost rostită este adevărată.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
