1Solomon poporul
Num. 27:17..8Robul Tău este în mijlocul poporului Tău, pe care l-aiDt. 7:6. ales, un popor numeros, care nu poate fi nici socotit, nici numărat, de mult ce esteGen. 13:16; 15:5..
9Dă-i2Cr. 1:10. Pr. 2:3-9. Iac. 1:5. robului Tău o inimă pricepută, ca să împartă dreptateaPs. 72:1,2. în poporul Tău și să facă deosebireEvr. 5:14. între bine și rău, căci altfel cine ar putea cârmui acest popor al Tău atât de mare?”
10Cererea aceasta a lui Solomon a fost pe placul Domnului.
11Și Dumnezeu i-a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta, și nu ai cerutIac. 4:3. pentru tine viață lungă, bogăție, sau moartea vrăjmașilor tăi, ci ai cerut priceperea de a împărți dreptatea,
12iată, voi1In. 5:14,15. face după cuvintele tale! Îți voi1Rg. 4:29-31; 5:12; 10:24. Ecl. 1:16. da o inimă înțeleaptă și iscusită, cum n-a avut nimeni înainte de tine și nici nu va mai avea nimeni după tine.
13Ba încă îți voi daMt. 6:33. Ef. 3:20. și ce n-ai cerut: bogății1Rg. 4:21,24; 10:23,25. Pr. 3:16. și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va mai fi altul ca tine între regi.
14Iar dacă vei umbla în căile Mele, păzind rânduielile și poruncile Mele, cum1Rg. 15:5. a făcut David, tatăl tău, îți voi daPs. 91:16. Pr. 3:2. zile îndelungate.”
15Solomon s-aGen. 41:7. trezit și iată că fusese un vis. S-a întors la Ierusalim, s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe-de-pace. Apoi a dat un ospăț1Rg. 8:65. Gen. 40:20. Est. 1:3. Dan. 5:1. Mc. 6:21. pentru toți slujitorii săi.
Solomon judecă înțelept16Apoi au venit la rege două prostituate care s-au înfățișatNum. 27:2. înaintea lui.
17Una dintre femei a zis: „O, domnul meu, eu și femeia aceasta locuim în aceeași casă și am născut pe când era și ea în casă.
18La trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Locuiam împreună – nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi două.
19Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că ea se culcase peste el.
20În toiul nopții, ea s-a ridicat, l-a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când roaba ta dormea, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.
21Dimineața m-am sculat să-mi alăptez fiul și, iată, era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața și, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem.”
22Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău!” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nu! Cel mort este fiul tău, iar cel viu este fiul meu!” Așa vorbeau ele înaintea regelui.
23Regele a zis: „Una zice: «Cel viu este fiul meu, iar cel mort este fiul tău», iar cealaltă zice: «Ba nu! Cel mort este fiul tău, iar cel viu este fiul meu.»”
24Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!” – și au adus sabia înaintea regelui.
25Regele a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!”
26Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că iGen. 43:30. Is. 49:15. Ier. 31:20. Os. 11:8. se rupe inima pentru copil și i-a zis regelui: „Ah, domnul meu, dă-i ei copilul cel viu! Dar de omorât să nu-l omori!” Cealaltă însă zicea: „Să nu fie nici al meu, nici al tău! Tăiați-l!”
27Drept răspuns, regele a zis: „Dați-i celei dintâi copilul cel viu, dar de omorât să nu-l omorâți! Ea este mama lui.”
28Toți israeliții au auzit de judecata dreaptă făcută de rege; și s-au temut de rege, văzând că înțelepciunea1Rg. 3:9,11,12. lui Dumnezeu era în el, ca să facă judecată dreaptă.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.