1Împăratul Nebucadnețar, către oamenii din toate: Pacea să vă fie înmulțită!
2Am găsit cu cale să vă povestesc semnele și minunile pe care
5Dar am avut un vis care m-a înspăimântat. Imaginile din somnul meu și vedeniile.
17Sentința a fost dată în sfatul străjerilor
și hotărârea a fost luată la cererea sfinților,
ca să știePs. 9:16. muritorii
căDan. 4:25,32. Dan. 2:21; 5:21. Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor,
că El o dă cui vrea
și-l înalță în ea pe cel mai de jos dintre oameni!»
18Acesta a fost visul pe care l-am visat eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, spune-mi tâlcuirea, fiindcăDan. 5:8,15. Gen. 41:8,15. toți înțelepții din împărăția mea nu pot să-mi spună tâlcuirea; tu însă poți, pentru că ai în tine DuhulDan. 4:8. Dumnezeului sfânt.”
19Atunci, Daniel, al cărui numeDan. 4:8. este Beltșațar, a rămas încremenit pentru un timp și tulburat de gândurile lui. Împăratul a luat din nou cuvântul și a zis: „Beltșațare, să nu te tulbure visul și tâlcuirea!” Și Beltșațar a răspuns astfel:
„Domnul meu, visul acesta
2Sam. 18:32. Ier. 29:7. să fie pentru vrăjmașii tăi; și tâlcuirea lui, pentru dușmanii tăi!20CopaculDan. 4:10-12. pe care l-ai văzut, care se făcuse atât de mare și puternic, încât i se înălța vârful până la ceruri și se vedea de la toate marginile pământului,
21al cărui frunziș era atât de frumos, care avea atât de mult rod și hrană pentru toți, sub care stăteau la umbră fiarele câmpului și în ramurile căruia cuibăreau păsările cerului,
22copacul acesta ești tuDan. 2:38., împărate! Tu ai ajuns mare și puternic, ai crescut și te-ai înălțat până la ceruri, iar stăpânireaIer. 27:6,7,8. ta se întinde până la marginile pământului.
23Dacă împăratulDan. 4:13. a văzut un străjer, un sfânt, coborându-se și zicând: «Tăiați copacul și nimiciți-l, dar ciotul cu rădăcinile lui lăsați-l în pământ, în lanțuri de fier și de aramă, în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului, și partea lui să fie împreună cu fiareleDan. 5:21. câmpului, până vor trece peste el șapte vremuri»,
24aceasta are următoarea tâlcuire, împărate, și este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini asupra domnului meu, împăratul:
25Te vor izgoniDan. 4:32. Dan. 5:21. dintre oameni, vei locui împreună cu fiarele câmpului și îți vor da să mănânci iarbăDan. 4:17,32. Ps. 106:20; 83:18. Ier. 27:5. ca la boi; vei fi udat de roua cerului și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El.
26Porunca de a lăsa ciotul cu rădăcinile pomului înseamnă că împărăția ta îți va fi dată înapoi atunci când vei recunoaște că CerulMt. 21:25. Lc. 15:18,21. este stăpân.
27De aceea, împărate, placă-ți sfatul meu: pune capăt păcatelor1Pt. 4:8. tale ducând o viață dreaptă și nelegiuirilor tale arătând milă celor obidiți, și poatePs. 41:1. că ți se va prelungi1Rg. 21:29. fericirea!”
28Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadnețar.
29După douăsprezece luni, pe când se plimba pe terasa palatului împărătesc din Babilon,
30împăratulDan. 5:20. Pr. 16:18. a zis cu glas tare: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu ca reședință împărătească, prin puterea bogăției mele și spre slava măreției mele?”
31Nu-și sfârșise încă vorbaDan. 5:5. Lc. 12:20. împăratul, când un glasDan. 4:24. a răsunat din cer zicând: „Află, împărate Nebucadnețar, că ți s-a luat împărăția!
32Te vor izgoniDan. 4:25. din mijlocul oamenilor și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; îți vor da să mănânci iarbă ca la boi și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea El!”
33Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadnețar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile ca ghearele păsărilor.
34După trecereaDan. 4:26. zilelor sorocite, eu, Nebucadnețar, am ridicat ochii spre cer și mi-a venit mintea la loc.
L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt,
L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăieșteDan. 12:7. Ap. 4:10. veșnic,
a cărui stăpânireDan. 2:44; 7:14. Ps. 10:16. Mica 4:7. Lc. 1:1. este veșnică
și a cărui împărăție dăinuie din neam în neam.
35ToțiIs. 40:15,17. locuitorii pământului sunt o nimica toată înaintea Lui;
El face ce vreaPs. 115:3; 135:6. cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului;
nimeniIov 34:29. nu poate să-I dea peste mână
și să-I zică: „CeIov 9:12. Is. 45:9. Rom. 9:20. faci?”
36În vremea aceea mi-a venit mintea la loc. SlavaDan. 4:26. împărăției mele, măreția și strălucirea mea mi s-au dat înapoi. Sfetnicii și mai-marii mei m-au căutat din nou, am fost pus iarăși peste împărăția mea și puterea mea a crescutIov 42:12. Pr. 22:4. Mt. 6:33..
37Acum, eu, Nebucadnețar,
Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc
pe Împăratul cerului;
Toate faptelePs. 33:4. Ap. 15:3; 16:7. Lui sunt adevărate
și căile Lui sunt drepte.
Iar pe cei ce pășesc cu semeție
El îi poateDan. 5:20. Ex. 18:11. smeri!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.