1Ilie Tișbitul din Tișbe, un loc din Galaad, i-a zis lui Ahab: „Viu, că în!
4Vei bea apă din pârâu, iar corbii au poruncă de la Mine să te hrănească acolo.”
5El a plecat și a făcut după cuvântul DOMNULUI: s-a dus și s-a așezat la pârâul Cherit, care se varsă în Iordan.
6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, pâine și carne seara; și bea apă din pârâu.
7Dar, după o vreme pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.
Văduva din Sarepta8Atunci cuvântul DOMNULUI i-a vorbit lui Ilie astfel:
9„Du-te la SareptaOb. 1:20. Lc. 4:26., care ține de Sidon, și locuiește acolo! Iată, i-am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”
10Ilie s-a dus îndată la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o văduvă care strângea vreascuri. El a strigat-o și i-a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau!”
11Pe când se ducea ea să-i aducă, a strigat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”
12Ea i-a răspuns: „Viu este DOMNUL, Dumnezeul tău, că nu am nimic copt. Am doar un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. Tocmai am strâns vreo două vreascuri și mă duc să coc turte pentru mine și pentru fiul meu; le vom mânca și apoi vom muri.”
13Ilie i-a zis: „Nu te teme, du-te și fă cum ai zis! Dar mai întâi gătește-mi mie, din ce ai, o turtă mică și adu-mi-o; iar pentru tine și pentru fiul tău gătește mai pe urmă!
14Căci așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina, până în ziua când va da DOMNUL ploaie pe fața pământului.»”
15Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie; și multă vreme au avut ce mânca atât ea, cât și Ilie și familia ei.
16Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise DOMNUL prin Ilie.
17După aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
18Femeia i-a zis atunci lui Ilie: „CeLc. 5:8. rău ți-am făcut eu ție, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi amintești de vina mea și să pricinuiești moartea fiului meu?”
19El i-a răspuns: „Adu-l încoace pe fiul tău!” Apoi l-a luat din brațele ei, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui.
20Apoi a strigat către DOMNUL și a zis: „DOAMNE, Dumnezeul meu, oare până și asupra acestei văduve, la care am găsit adăpost vremelnic, ai îngăduit nenorocirea, încât să pricinuiești moartea fiului ei?”
21Și s-a întins2Rg. 4:34,35. de trei ori peste copil, a strigat către DOMNUL și a zis: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Te rog, fă să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”
22DOMNUL a ascultat glasul lui Ilie: sufletul copilului s-a întors în el, și copilul a înviat.
23Ilie a luatEvr. 11:35. copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și i l-a dat mamei lui. Ilie a zis: „Uite, fiul tău este viu!”
24Și femeia i-a zis lui Ilie: „Acum știuIn. 3:2; 16:30. că ești un om al lui Dumnezeu, iar cuvântul DOMNULUI în gura ta este adevăr!”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.