1Cuvintele Eclesiastului a pleacă, altul vine,
darPs. 104:5; 119:90. pământul dăinuie în veac.
5SoarelePs. 19:5,6. răsare
și soarele apune,
zorește către locul lui,
de unde răsare din nou.
6VântulIn. 3:8. bate spre miazăzi
și se întoarce spre miazănoapte,
roată-roată bate vântul,
la ocolurile sale se tot întoarce.
7ToateIov 38:10. Ps. 104:8,9. râurile curg în mare,
și marea nu se umple:
din locul spre care curg,
de acolo își reîncep cursul.
8Toate cuvintele sunt secătuite,
nimeni nu le mai poate rosti;
ochiulPr. 27:20. nu se mai satură privind
și urechea nu obosește auzind.
9CeEcl. 3:15. a fost va mai fi,
și ce s-a făcut se va mai face;
nu este nimic nou sub soare.
10Dacă s-ar spune despre vreun lucru:
„Iată ceva nou!”,
demult exista deja,
în veacurile dinaintea noastră.
11Nu-și mai aduce aminte nimeni de cei din vechime.
Și nici de cei care vor urma nu-și va mai aduce aminte nimeni
dintre cei care vor veni după ei.
Deșertăciunea tuturor lucrurilor12EuEcl. 1:1., Eclesiastul, am fost rege peste Israel, la Ierusalim.
13Mi-am pus inima să cercetez
și să adâncesc cu înțelepciune
tot ce se petrece sub cer:
iată o îndeletnicireEcl. 3:10. Gen. 3:19. anevoioasă
pe care le-o dă Dumnezeu fiilor oamenilor
ca să se frământe cu ea.
14Am văzut toate lucrările care se fac sub soare;
și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!
15Ce esteEcl. 7:13. strâmb nu se poate îndrepta
și ce lipsește nu poate fi pus la socoteală.
16Mi-am zis în inima mea: „Iată, eu am sporit și am adunatEcl. 2:9. 1Rg. 3:12,13; 4:30; 10:7,23. mai multă înțelepciune decât toți cei care au fost înaintea mea peste Ierusalim, și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoaștere.”
17Mi-am pus inimaEcl. 2:3,12; 7:23,25. 1Tes. 5:21. să cunosc înțelepciunea
și să cunosc prostia și nebunia,
dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.
18Căci înEcl. 12:12. multă înțelepciune este și mult zbucium,
și cine adună cunoaștere adună durere.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
