1Când, DOAMNE Dumnezeule!
18Ce Ți-ar putea spune David față de slava dată robului Tău? Tu îl cunoști pe robul Tău.
19DOAMNE, de dragul robului Tău și după inima Ta ai făcut toate aceste lucruri mărețe, ca să-Ți faci cunoscută măreția.
20 DOAMNE, nimeni nu este ca Tine și nu este alt Dumnezeu în afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre.
21Și cine este ca poporul Tău Israel? Mai este pe pământ vreun neam pe care Dumnezeu a venit să-l răscumpere ca popor pentru Sine? Tu ți-ai făcut un nume de mari și înfricoșătoare minuni, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt.
22L-ai făcut pe Israel să fie poporul Tău pe vecie, și Tu, DOAMNE, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
23Acum, DOAMNE, fă să dăinuie pe vecie cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău și asupra casei lui și fă așa cum ai făgăduit!
24Să rămână credincios și mărit pe vecie Numele Tău și să se zică: «DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel!» Iar casa robului Tău David să fie întărită înaintea Ta!
25Tu Însuți, Dumnezeule, ai descoperit în auzul robului Tău că îi vei zidi o casă. De aceea a îndrăznit robul Tău să se roage înaintea Ta.
26Acum, DOAMNE, Tu ești Dumnezeu și Tu i-ai vestit robului Tău binele acesta.
27Binevoiește deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuie pe vecie înaintea Ta. Ceea ce Tu, DOAMNE, ai binecuvântat, rămâne binecuvântat în veci!”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
