Eclesiastul 5 - Revised Dumitru Cornilescu Edition 2024（EDCR）

Despre făgăduințele pripite

1Păzește-ți piciorul

când intri în Casa lui Dumnezeu

și apropie-te mai bine să asculți

decât

2Nu te pripi cu gura, iar inima să nu rostească degrabă

cuvinte înaintea lui Dumnezeu,

fiindcă Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ;

de aceea să spui puține cuvinte lui Dumnezeu: „M-am pripit”! De ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale?

7Căci, dacă este deșertăciune în mulțimea viselor, nu mai puțină este și în mulțimea vorbelor; de aceea teme-te

10Cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint,

și cine iubește bogăția multă nu trage folos din ea.

Și aceasta este deșertăciune!

11Când se înmulțesc bunătățile,

se înmulțesc și cei ce le papă,

și ce folos mai are din ele stăpânul lor

decât că le vede cu ochii?

12Dulce este somnul lucrătorului,

fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puțin;

dar îmbuibarea bogătașului

nu-l lasă să doarmă.

13EsteEcl. 6:1. un mare rău

pe care l-am văzut sub soare:

avuții păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

14Dacă se pierd aceste bogății prin vreo nenorocire

și i se naște un fiu, acesta rămâne cu mâinile goale.

15CumIov 1:21. Ps. 49:17. 1Tim. 6:7. a ieșit din pântecele mamei sale,

așa se va întoarce – gol, cum a venit;

nimic nu ia din osteneala lui

ca să poată duce cu mâinile lui.

16Și acesta este un mare rău,

anume că se duce așa cum a venit.

Și ceEcl. 1:3. folos are el

căPr. 11:29. s-a trudit în vânt?

17Ba încă toată viața lui aPs. 127:2. mâncat pe întuneric

și a avut multă durere, grijă și supărare.

18Iată ce am văzut: esteEcl. 2:24; 3:12,13,22; 9:7; 11:9. 1Tim. 6:17. bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul ostenelii cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui date de Dumnezeu; căciEcl. 2:10; 3:22. aceasta este partea lui.

19Dar, dacăEcl. 2:24; 3:13; 6:2. Dumnezeu i-a dat cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul ostenelii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

20Așa că nu-i vine în minte scurtimea zilelor vieții lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.