1David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan și i-a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să-mi ia viața?”
2Ionatan i-a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să-mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!”
3David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!”
4Ionatan i-a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.”
5Și David i-a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor, să te duci până la locul lui, Abner s-a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol.
26Saul n-a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s-a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.”
27În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i-a zis fiului său Ionatan: „De ce n-a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?”
28Ionatan i-a răspuns, apoi s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David.
42Apoi Ionatan i-a zis lui David: „Du-te în
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
