Apocalipsa 7 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

1După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineauDan. 7:2. cele patru vânturi ale pământului, caCap. 9:4. să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.

2Și am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea,

3zicând: „NuCap. 6:6; 9:4. vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune peceteaEzec. 9:4. Cap. 14:1. pe frunteaCap. 22:4. slujitorilor Dumnezeului nostru!”

4ȘiCap. 9:16. am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: oCap. 14:1. sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel.

5Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii;

6din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii;

7din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;

8din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți.

9După aceea m-am uitat și iată că era o mareRom. 11:25. gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, dinCap. 5:9. orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcațiCap. 3:5,18; 4:4; 6:11. Vers. 14. în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,

10și strigau cu glas tare și ziceau: „MântuireaPs. 3:8. Is. 43:21. Ier. 3:23. Osea 13:14. Cap. 19:1. este a Dumnezeului nostru, careCap. 5:13. șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!”

11ȘiCap. 4:6. toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor și împrejurul celor patru făpturi vii. Și s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie și s-au închinat lui Dumnezeu

12și au zisCap. 5:13,14.: „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin.”

13Și unul din bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haineVers. 9. albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?”

14„Doamne”, i-am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi-a zis: „AceștiaCap. 6:9; 17:6. vin din necazul cel mare; ei și-au spălatIs. 1:18. Evr. 9:14. 1 Ioan 1:7. Cap. 1:5. Zah. 3:3-5. hainele și le-au albit în sângele Mielului.

15Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie Își va întindeIs. 4:5,6. Cap. 21:3. peste ei cortul Lui.

16NuIs. 49:10. le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori niciPs. 121:6. Cap. 21:4. soarele, nici vreo altă arșiță.

17Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lorPs. 23:1; 36:8. Ioan 10:11,14., îi va duce la izvoarele apelor vieții șiIs. 25:8. Cap. 21:4. Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.”