1Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelorPs. 7:1. de jale)
2Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-ȚiPs. 85:6. lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale!
3Dumnezeu vine din Teman și Cel SfântDeut. 33:2. Jud. 5:4. Ps. 68:7. vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul.
4Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui.
5Înaintea Lui mergeNaum 1:3. ciuma, și molimaPs. 18:8. calcă pe urmele Lui.
6Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munțiiNaum 1:5. cei veșniciGen. 49:26. se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice.
7Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului.
8S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecatDeut. 33:26,27. Ps. 68:4; 104:3. Vers. 15. pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință?
9Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumulPs. 78:15,16; 105:41. râurilor.
10La vederea Ta, se cutremurăExod 19:16,18. Jud. 5:4,5. Ps. 68:8; 77:18; 114:4. munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurileExod 14:22. Ios. 3:16. în sus.
11SoareleIos. 10:12,13. și luna se opresc în locuința lor de lumina săgețilorIos. 10:11. Ps. 18:14; 77:17,18. Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește.
12Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia TaIer. 51:33. Amos 1:3. Mica 4:13..
13Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmiIos. 10:24; 11:8,12. Ps. 68:21. acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) –
14Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș.
15Cu caii Tăi mergiPs. 77:19. Vers. 8. pe mare, pe spuma apelor mari.
16Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupulPs. 119:120. Ier. 23:9.; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri,
18euIov 13:15. tot mă voi bucuraIs. 41:16; 61:10. în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19Domnul Dumnezeu este tăriaPs. 27:1. mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor2 Sam. 22:34. Ps. 18:33. și mă face să merg pe înălțimile meleDeut. 32:13; 33:29.. –
Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.