Cântarea Cântărilor 8 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

1O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele!

Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta

și nimeni nu m-ar ține de rău.

2Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele;

ea m-ar învăța să-ți dau să bei vinProv. 9:2. mirositor,

must din rodiile mele.

3Mâna lui stângăCap. 2:6. să fie sub capul meu

și dreapta lui să mă îmbrățișeze! –

4Vă rogCap. 2:7; 3:5. fierbinte, fiice ale Ierusalimului,

nu stârniți, nu treziți dragostea

până nu vine ea. –

5CineCap. 3:6. este aceea care se suie din pustie

rezemată de iubitul ei și zicând:

„Te-am trezit sub măr;

acolo te-a născut mamă-ta,

acolo te-a născut și te-a făcut ea”? –

6Pune-măIs. 49:16. Ier. 22:24. Hag. 2:23. ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău;

căci dragostea este tare ca moartea,

și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților;

jarul ei este jar de foc,

o flacără a Domnului.

7Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,

și râurile n-ar putea s-o înece;

deProv. 6:35. ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,

tot n-ar avea decât dispreț. –

8Avem o soră micuțăEzec. 23:33.,

care n-are încă țâțe.

Ce vom face cu sora noastră

în ziua când îi vor veni pețitorii?

9Dacă este zid,

vom zidi niște zimți de argint pe ea;

dar dacă este ușă,

o vom închide cu o scândură de cedru. –

10Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri;

în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11Solomon avea o vie la Baal-Hamon;

a închiriat-oMat. 21:33. unor păzitori

și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12Via mea, care este a mea, o păstrez eu.

Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli,

și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –

13Tu, care locuiești în grădini,

niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău:

binevoieșteCap. 2:14. și fă-mă să-l aud! –

14VinoApoc. 22:17,20. repede, iubitule,

caCap. 2:17. o căprioară sau ca puiul de cerb

pe munții plini de mirozne!