Iov 30 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

1Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine,

pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor,

când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe?

3Sfrijiți de sărăcie și foame,

fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii.

4Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei

și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău.

5Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor,

strigă lumea după ei ca după niște hoți.

6Locuiesc în văi îngrozitoare,

în peșterile pământului și în stânci.

7Urlă printre tufișuri

și se adună sub mărăcini.

8Ființe mârșave și disprețuite,

sunt izgoniți din țară.

9Și acumCap. 17:6. Ps. 35:15; 69:12. Plâng. 3:14,63., astfel de oameni mă pun în cântecele lor,

am ajuns de batjocura lor.

10Mă urăsc, mă ocolesc,

mă scuipăNum. 12:14. Deut. 25:9. Is. 50:6. Mat. 26:67; 27:30. în față.

11Nu se mai sfiesc și mă înjosesc,

nu mai au niciun frâu înaintea mea.

12Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea

și îmi împing picioarele

și își croiescCap. 19:12. cărări împotriva mea, ca să mă piardă.

13Îmi nimicesc cărarea

și lucrează ca să mă prăpădească,

ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

14Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,

se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.

15Mă apucă groaza.

Slava îmi este spulberată ca de vânt,

ca un nor a trecut fericirea mea.

16Și acum, mi se topeștePs. 42:4. sufletul în mine

și m-au apucat zilele suferinței.

17Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele,

durerea care mă roade nu încetează.

18De tăria suferinței, haina își pierde fața,

mi se lipește de trup ca o cămașă.

19Dumnezeu m-a aruncat în noroi

și am ajuns ca țărâna și cenușa.

20Strig către Tine și nu-mi răspunzi;

stau în picioare și nu mă vezi.

21Ești fără milă împotriva mea,

lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale.

22Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt

și mă nimicești cu suflarea furtunii.

23Căci știu că mă duci la moarte,

în locul undePs. 42:4. Evr. 9:27. se întâlnesc toți cei vii.

24Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile?

Cel în nenorocire nu cere ajutor?

25Nu plângeamPs. 35:13,14. Rom. 12:15. eu pe cel amărât?

N-avea inima mea milă de cel lipsit?

26Mă așteptam la fericire,

și, când colo, nenorocireaIer. 8:15. a venit peste mine;

trăgeam nădejde de lumină, și, când colo, a venit întunericul.

27Îmi fierb măruntaiele fără încetare,

m-au apucat zilele de durere.

28Umblu înnegritPs. 38:6; 42:9; 43:2., dar nu de soare.

Mă scol în plină adunare și strig după ajutor.

29Am ajuns fratePs. 102:6. Mica 1:8. cu șacalii,

tovarăș cu struții.

30PieleaPs. 119:83. Plâng. 4:8; 5:10. mi se înnegrește și cade,

iar oaselePs. 102:3. îmi ard și se usucă.

31Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale

și cavalul meu scoate sunete plângătoare.