1AvraamCap. 18:11; 21:5. era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântaseCap. 13:2; 24:35. Ps. 112:3. Prov. 10:22. pe Avraam în orice lucru.
2Avraam a zis celui mai bătrânCap. 15:2. rob din casa lui, care era îngrijitorulVers. 10; 39:4-6. tuturor averilor lui: „Pune-țiCap. 47:29. 1 Cron. 29:24. Plâng. 5:6., te rog, mâna sub coapsa mea
3și te voi pune să juriCap. 14:22. Deut. 6:13. Ios. 2:12. pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului căCap. 26:35; 27:46; 28:2. Exod 34:16. Deut. 7:3. nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc,
4ciCap. 28:2. te vei duce în țaraCap. 12:1. și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”
5Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?”
6Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7Domnul Dumnezeul cerului, careCap. 12:1. m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘SemințeiCap. 12:7; 13:15; 15:18; 17:8. Exod 32:13. Deut. 1:8; 34:4. Fapte 7:5. tale voi da țara aceasta’, vaExod 23:20,23; 33:2. Evr. 1:14. trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, veiIos. 2:17,20. fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”
9Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, avândVers. 2. cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetateaCap. 27:43. lui Nahor.
11A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeileExod 2:16. 1 Sam. 9:11. să scoată apă.
12Și a zis: „Doamne, DumnezeulVers. 27. Cap. 26:24; 28:13; 32:9. Exod 3:6,15. stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândăNeem. 1:11. Ps. 37:5. astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam.
13Iată, stauVers. 43. lângă izvorul acesta de apă, și feteleCap. 29:9. Exod 2:16. oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceastaJud. 6:17,37. 1 Sam. 6:7; 14:10; 20:7. voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
15Nu sfârșise el încă de vorbit și a ieșit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul MilcăiCap. 11:29; 22:23., nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16Fata eraCap. 26:7. foarte frumoasă, era fecioară și niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.
17Robul a alergat înaintea ei și a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.”
18„Bea, domnul meu”, a răspuns1 Pet. 3:8; 4:9. ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână și i-a dat să bea.
19După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura.”
20A vărsat în grabă vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui.
21Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă DomnulVers. 12,56. a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigăExod 32:2,3. Is. 3:19-21. Ezec. 16:11,12. 1 Pet. 3:3. de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări grele de zece sicli de aur.
23Și a zis: „A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”
24Ea a răspuns: „Eu suntCap. 22:23. fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.”
25Și i-a zis mai departe: „Avem paie și nutreț din belșug și este și loc de găzduit peste noapte.”
26Atunci, omulVers. 52. Exod 4:31. a plecat capul și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului,
27zicând: „Binecuvântat să fie Domnul DumnezeulExod 18:10. Rut 4:14. 1 Sam. 25:32,39. 2 Sam. 18:28. Luca 1:68. stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurareaCap. 32:10. Ps. 98:3. și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptatVers. 48. în casa fraților stăpânului meu.”
28Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.
29Rebeca avea un frate, numit LabanCap. 29:5.. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale și auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Așa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
31și a zis: „Vino, binecuvântatulCap. 26:29. Jud. 17:2. Rut 3:10. Ps. 115:15. Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa și am pregătit un loc pentru cămile.”
32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a datCap. 43:24. Jud. 19:21. paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănâncIov 23:12. Ioan 4:34. Efes. 6:5-7. până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește!” a zis Laban.
34Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
35Domnul a umplutVers. 1. Cap. 13:2. de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36Sara, nevasta stăpânului meu, a născutCap. 21:2; 21:10; 25:5. la bătrânețe un fiu stăpânului meu și lui i-a dat el tot ce are.
37StăpânulVers. 3. meu m-a pus să jur și a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților, în țara cărora locuiesc,
38ciVers. 4. să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’
39EuVers. 5. am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’
40Și el mi-a răspunsVers. 7.: ‘Domnul, înainteaCap. 17:1. căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine și-ți va da izbândă în călătorie și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.
41VeiVers. 8. fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’
42Eu am ajuns azi la izvor și am zis: ‘DoamneVers. 12., Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
43iată, euVers. 13. stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta»
44și care îmi va răspunde: «Bea tu însuți și voi da de băut și cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’
45ÎnainteVers. 15. de a sfârși de vorbit1 Sam. 1:13. în inima mea, iată că a ieșit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’
46Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului și a zis: ‘Bea și voi da de băut și cămilelor tale.’ Am băut și a dat de băut și cămilelor mele.
47Eu am întrebat-o și am zis: ‘A cui fată ești?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.’ I-am pusEzec. 16:11,12. veriga în nas și brățările la mâini.
48Apoi am plecatVers. 26. capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata frateluiCap. 22:23. stăpânului meu pentru fiul lui.
49Acum, dacă voiți să arătați bunăvoințăCap. 47:29. Ios. 2:14. și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”
50Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: „De la DomnulPs. 118:23. Mat. 21:42. Marcu 12:11. vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spuneCap. 31:24. nici rău, nici bine.
51Iată, Rebeca esteCap. 20:15. înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”
52Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncatVers. 26. cu fața la pământ înaintea Domnului.
53Și robul a scos sculeExod 3:22; 11:2; 12:35. de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate2 Cron. 21:3. Ezra 1:6. fratelui său și mamei sale.
54După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: „Lăsați-măVers. 56,59. să mă întorc la stăpânul meu.”
55Fratele și mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”
56El le-a răspuns: „Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec și să mă duc la stăpânul meu.”
57Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată și s-o întrebăm.”
58Au chemat dar pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.
59Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doicaCap. 35:8. ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.
60Au binecuvântat pe Rebeca și i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mamaCap. 17:16. a mii de zeci de mii și sămânțaCap. 22:17. ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!”
61Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca și a plecat.
62Isaac se întorsese de la fântânaCap. 16:14; 25:11. Lahai-Roi, căci locuia în țara de miazăzi.
63Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în tainăIos. 1:8. Ps. 1:2; 77:12; 119:15; 143:5. pe câmp, a ridicat ochii și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile.
64Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac și s-a datIos. 15:18. jos de pe cămilă.
65Și a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea și-a luat marama și s-a acoperit.
66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiatCap. 38:12. Isaac pentru pierderea mamei sale.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
