Exodul 9 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

Ciuma vitelor

1Domnul a zis lui MoiseCap. 8:1.: „Du-te la Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

2DacăCap. 8:2. nu vrei să-l lași să plece și dacă-l mai oprești,

3iatăCap. 7:4., mâna Domnului va fi peste turmele tale de pe câmp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi și peste oi, și anume va fi o ciumă foarte mare.

4Dar Domnul vaCap. 8:22. face deosebire între turmele lui Israel și turmele egiptenilor, așa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.»

5Domnul a hotărât vremea și a zis: «Mâine va face Domnul lucrul acesta în țară.»’”

6Și Domnul a făcut așa chiar de a doua ziPs. 78:50.. Toate turmele egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nicio vită din turmele copiilor lui Israel.

7Faraon a trimis să vadă ce se întâmplase, și iată că nicio vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inimaCap. 7:14; 8:32. lui Faraon s-a împietrit și n-a lăsat pe popor să plece.

Vărsatul negru

8Domnul a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă mâinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon.

9Ea se va preface într-o țărână care va acoperi toată țara Egiptului și va da naștere în toată țara Egiptului, pe oameni și pe dobitoace, la niște bubeApoc. 16:2. pricinuite de niște bășici fierbinți.”

10Ei au luat cenușă din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la nișteDeut. 28:27. bube pricinuite de niște bășici fierbinți.

11VrăjitoriiCap. 8:18,19. 2 Tim. 3:9. nu s-au putut arăta înaintea lui Moise din pricina bubelor, căci bubele erau pe vrăjitori, ca și pe toți egiptenii.

12Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a ascultat de Moise și de AaronCap. 4:21., după cum spusese Domnul lui Moise.

Piatra și focul

13Domnul a zis lui MoiseCap. 8:20.: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeul evreilor: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

14Fiindcă de data aceasta am să trimit toate urgiile Mele împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca săCap. 8:10. știi că nimeni nu este ca Mine pe tot pământul.

15Dacă Mi-aș fiCap. 3:20. întins mâna și te-aș fi lovit cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, ai fi pierit de pe pământ.

16Dar te-am lăsat să rămâi în picioareRom. 9:17. Cap. 14:17. Prov. 16:4. 1 Pet. 2:9. ca să vezi puterea Mea și Numele Meu să fie vestit în tot pământul.

17Dacă te mai ridici împotriva poporului Meu și dacă nu-l lași să plece,

18iată, mâine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră așa de mare cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui și până azi.

19Pune-ți dar la adăpost turmele și tot ce ai pe câmp. Piatra are să bată pe toți oamenii și toate vitele de pe câmp, care nu vor fi intrat în case, și vor pieri.»’”

20Aceia dintre slujitorii lui Faraon care s-au temut de Cuvântul Domnului și-au adunat în case robii și turmele.

21Dar cei ce nu și-au pus la inimă Cuvântul Domnului și-au lăsat robii și turmele pe câmp.

22Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre cer, și are să batăApoc. 16:21. piatra în toată țara Egiptului, pe oameni, pe vite și pe toată iarba de pe câmp în țara Egiptului!”

23Moise și-a întins toiagul spre cer, șiIos. 10:11. Ps. 18:13; 78:47; 105:32; 148:8. Is. 30:30. Ezec. 38:22. Apoc. 8:7. Domnul a trimis tunete și piatră, de cădea foc pe pământ. Domnul a făcut să bată piatra peste țara Egiptului.

24A bătut piatra, și focul se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încât nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara Egiptului de când este el locuit de oameni.

25Piatra a nimicit, în toată țara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la dobitoace; piatra aPs. 105:33. nimicit și toată iarba de pe câmp și a frânt toți copacii de pe câmp.

26NumaiCap. 8:22; 9:4,6; 10:23; 11:7; 12:13. Is. 32:18,19. în ținutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra.

27Faraon a trimis să cheme pe Moise și pe Aaron și le-a zis: „De data aceastaCap. 10:16. am păcătuit2 Cron. 12:6. Ps. 129:4; 145:17. Plâng. 1:18. Dan. 9:14.; Domnul are dreptate, iar eu și poporul meu suntem vinovați.

28Rugați-văCap. 8:8,28; 10:17. Fapte 8:24. Domnului ca să nu mai fie tunete și piatră, și vă voi lăsa să plecați și nu veți mai fi opriți.”

29Moise i-a zis: „Când voi ieși din cetate, voi ridica mâinile1 Împ. 8:22,38. Ps. 143:6. Is. 1:15. spre Domnul, tunetele vor înceta și nu va mai bate piatra, ca săPs. 24:1. 1 Cor. 10:26,28. știi că al Domnului este pământul!

30Dar știuIs. 26:10. că tu și slujitorii tăi tot nu vă veți teme de Domnul Dumnezeu.”

31Inul și orzulRut 1:22; 2:23. se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul era în floare;

32grâul și ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau târzii.

33Moise a plecat de la Faraon și a ieșit afară din cetate; și-a ridicatVers. 29. Cap. 8:12. mâinile spre Domnul, tunetele și piatra au încetat și n-a mai căzut ploaia pe pământ.

34Faraon, văzând că ploaia, piatra și tunetele încetaseră, n-a contenit să păcătuiască și și-a împietrit inima, el și slujitorii lui.

35Lui Faraon i s-a împietritCap. 4:21. inima și n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.