1După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2A luat cuvântul și a zis:
3„Blestemate;
9să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11De ceCap. 10:18. n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12De ce am găsit genunchiGen. 30:3. Is. 66:12. care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
13Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falniceCap. 15:28. morminte,
15cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpiturăPs. 58:8. îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai audCap. 39:7. glasul asupritorului;
19cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20Pentru ce dăIer. 20:18. Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți1 Sam. 1:10. 2 Împ. 4:27. Prov. 31:6. la suflet,
21care așteaptăApoc. 9:6. moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoarăProv. 2:4.,
22care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădeșteCap. 19:8. Plâng. 3:7. Dumnezeu din toate părțile?
24Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine.”
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
