1Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom.”
2Și, în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.”
3În aceeași zi, poporul a intrat în cetateVers. 32. pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă.
4Împăratul își acoperiseCap. 15:30. fața și striga în gura mare: „FiulCap. 18:33. meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”
5Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale.
6Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut.
7Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum.”
8Atunci, împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă.” Și tot poporul a venit înaintea împăratului.
Întoarcerea împăratului la IerusalimÎnsă Israel fugise, fiecare în cortul lui.
9Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugăCap. 15:14. din țară dinaintea lui Absalom.
10Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie. De ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?”
11La rândul său, împăratul David a trimis să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrânilor lui Iuda și spuneți-le: ‘Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? (Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat.)
12Voi sunteți frații mei, sunteți osCap. 5:1. din oasele mele și carne din carnea mea. Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?’
13Și lui AmasaCap. 17:25. spuneți-i așa: ‘Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepseascăRut 1:17. Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!’”
14David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singurJud. 20:1. om, și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi.”
15Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la GhilgalIos. 5:9., ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David față de Șimei16ȘimeiCap. 16:5. 1 Împ. 2:8., fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David.
17Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe ȚibaCap. 9:2,10; 16:1,2., mai-marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului.
18Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui.
19Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă1 Sam. 22:15. domnul meu de nelegiuirea meaCap. 16:5., să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seamăCap. 13:33. împăratul de lucrul acesta!
20Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui IosifCap. 16:5., înaintea împăratului, domnul meu.”
21Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestematExod 22:28. pe unsul Domnului?”
22Dar David a zis: „CeCap. 16:10. am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare1 Sam. 11:13. oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?”
23Și împăratul1 Împ. 2:8,9,37,46. a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
Bunătatea lui David față de Mefiboșet24MefiboșetCap. 9:6., fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace.
25Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venitCap. 16:17. cu mine, Mefiboșet?”
26Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ‘Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.’
27Și el aCap. 16:3. înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meuCap. 14:17,20., împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede.
28Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu, și totușiCap. 9:7,10,13. tu ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să cer eu împăratului?”
29Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: ‘Tu și Țiba veți împărți pământurile.’”
30Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă.”
Mulțumirea lui David față de Barzilai31Barzilai1 Împ. 2:7., Galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan.
32Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijiseCap. 17:27. de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat.
33Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine, în Ierusalim.”
34Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim?
35Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de aniPs. 90:10.. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul?
36Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere?
37Să se întoarcă robul tău și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham1 Împ. 2:7. Ier. 41:17. va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el.”
38Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îți voi da!”
39După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutatGen. 31:55. pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă.
40Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoțit de Chimham. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuseră pe împărat dincolo de Iordan.
41Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și au trecutVers. 15. pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toți oamenii lui David?”
42Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne esteVers. 12. rudă. Și ce ați găsit aici, ca să vă mâniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?”
43Și bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-ați nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Și bărbații lui Iuda au vorbitJud. 8:1; 12:1. cu mai multă asprime decât bărbații lui Israel.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.