Iov 14 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

1Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plinăCap. 5:7. Ecl. 2:23. de necazuri.

2Se nașteCap. 8:9. Ps. 90:5,6,9; 102:11; 103:15; 144:4. Is. 40:6. Iac. 1:10,11; 4:14. 1 Pet. 1:24. și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3Și asupra luiPs. 144:3. ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragiPs. 143:2. la judecată cu Tine!

4Cum ar puteaGen. 5:3. Ps. 51:5. Ioan 3:6. Rom. 5:12. Efes. 2:3. să iasă dintr-o ființă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5DacăCap. 7:1. zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6întoarce-ȚiCap. 7:16,19; 10:20. Ps. 39:13. măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașulCap. 7:1. la sfârșitul zilei.

7Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiatVers. 14., odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în țărână,

9înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

câtPs. 102:26. Is. 51:6; 65:17; 66:22. Fapte 3:21. Rom. 8:20. 2 Pet. 3:7,10,11. Apoc. 20:11; 21:1. vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților,

de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îți

vei aduce iarăși aminte de mine!

14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

așCap. 13:15. mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele,

pânăVers. 7. mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15Atunci m-aiCap. 13:22. chema și Ți-aș răspunde

și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16Dar astăzi îmi numeriCap. 10:6,14; 13:27; 31:4; 34:21. Ps. 56:8; 139:1-3. Prov. 5:21. Ier. 32:19. pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17călcările mele de legeDeut. 32:34. Osea 13:12. sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.

21De ajung fiii lui la cinste, elEcl. 9:5. Is. 63:16. nu știe nimic;

de sunt înjosiți, habar n-are.

22Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”