1Vai de tine, pustiitoruleCap. 21:2. Hab. 2:8., care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! DupăApoc. 13:10. ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu.
2Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în TineCap. 25:9.. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie!
3Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie.
4Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele.
5DomnulPs. 97:9. este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate.
6Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului.
7Iată, vitejii strigă afară, solii2 Împ. 18:18,37. păcii plâng cu amar.
8DrumurileJud. 5:6. sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur2 Împ. 18:14,15,16,17. a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni.
9ȚaraCap. 24:4. jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza.
10„AcumPs. 12:5. Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica.
11AțiPs. 7:14. Cap. 59:4. zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot.
12Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, caCap. 9:18. niște spini tăiați care ard în foc.
13Voi, ceiCap. 49:1. de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!”
14Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?”
15Cel ce umblăPs. 15:2; 24:4. în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și îșiPs. 119:37. leagă ochii ca să nu vadă răul,
16acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi.
17Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.
18Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde1 Cor. 1:20. este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?”
19Atunci nu vei mai vedea pe poporul2 Împ. 19:32. acela îndrăzneț, pe poporulDeut. 28:49,50. Ier. 5:15. cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe.
20PriveștePs. 48:12. Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea IerusalimulPs. 46:5; 125:1,2. ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țărușiCap. 37:33. nuCap. 54:2. vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate.
21Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic.
22Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este LegiuitorulIac. 4:12. nostru, DomnulPs. 89:18. este Împăratul nostru: El ne mântuiește!
23Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea.
24Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” PoporulIer. 50:20. Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.