1PoporulDeut. 9:22. a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniatPs. 78:21.. S-a aprinsLev. 10:2. Cap. 16:35. 2 Împ. 1:12. Ps. 106:18. între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei.
2Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugatIac. 5:16. Domnului, și focul s-a stins.
3Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.
Prepelițele4AdunăturiiExod 12:38. de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „CinePs. 78:18; 106:14. 1 Cor. 10:6. ne va da carne să mâncăm?
5Ne aducemExod 10:3. aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi.
6Acum ni s-a uscatCap. 21:5. sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta.”
7ManaExod 16:14,31. semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionulGen. 2:12..
8Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustulExod 16:31. unei turte făcute cu untdelemn.
9Când cădea rouaExod 16:13,14. noaptea în tabără, cădea și mana.
10Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. MâniaPs. 78:21. Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat
11și a zisDeut. 1:12. Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-lIs. 40:11. la sânul tău, cum poartă doicaIs. 49:23. 1 Tes. 2:7. pe copil, până în țara pe care ai juratGen. 26:3; 50:24. Exod 13:5. părinților lui că i-o vei da’?
13De undeMat. 15:33. Marcu 8:4. să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’
14EuExod 18:18. singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă1 Împ. 19:4. Iona 4:3., Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai vădŢef. 3:15. nenorocirea.”
16Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeciExod 24:1,9. de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putereDeut. 16:18. asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine.
17EuVers. 25. Gen. 11:5. Gen. 18:21. Exod 19:20. Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul1 Sam. 10:6. 2 Împ. 2:15. Neem. 9:20. Is. 44:3. Ioel 2:28. care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur.
18Să spui poporului: ‘Sfințiți-văExod 19:10. pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns înExod 16:7. auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noiVers. 5. Fapte 7:39. o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca.
19Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,
20ci o lunăPs. 78:29; 106:15. întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ceCap. 21:5. am ieșit noi oare din Egipt?»’”
21Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijloculGen. 12:2. Exod 12:37; 38:26. Cap. 1:46. căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’
22Putem tăia2 Împ. 7:2. Mat. 15:33. Marcu 8:4. Ioan 6:7,9. oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?”
23Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumvaIs. 50:2; 59:1. s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se vaCap. 23:19. Ezec. 12:25; 24:14. întâmpla sau nu.”
24Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunatVers. 16. șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului.
25Domnul S-a coborâtVers. 17. Cap. 12:5. în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat2 Împ. 2:15. peste ei, au început să prorocească1 Sam. 10:5,6,10; 19:20,21,23. Ioel 2:28. Fapte 2:17,18. 1 Cor. 14:1., dar după aceea n-au mai prorocit.
26Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu1 Sam. 20:26. Ier. 36:5. se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără.
27Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără.”
28Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule MoiseMarcu 9:38. Luca 9:49. Ioan 3:26., oprește-i.”
29Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu1 Cor. 14:5. ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!”
30Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel.
31Domnul a făcut să sufle de peste mare un vântExod 16:13. Ps. 78:26-28; 105:40., care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului.
32În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei.
33Pe când carneaPs. 78:30,31. era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
35De la Chibrot-Hataava, poporul a plecatCap. 33:17. la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.