Exodul 5 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

Moise și Aaron înaintea lui Faraon

1Moise și Aaron s-au dus apoi la Faraon și i-au zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiascăCap. 10:9. în pustie un praznic în cinstea Mea.’”

2Faraon a răspuns: „Cine2 Împ. 18:35. Iov 21:15. este Domnul, ca să ascult de glasul Lui și să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul și nu voiCap. 3:19. lăsa pe Israel să plece.”

3Ei au zis: „Ni S-a arătatCap. 3:18. Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.”

4Și împăratul Egiptului le-a zis: „Moise și Aaron, pentru ce abateți poporul de la lucrul lui? Plecați la lucrărileCap. 1:11. voastre.”

Mărirea muncilor

5Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-aCap. 1:7,9. înmulțit acum în țară, și voi mai voiți să-l faceți să-și înceteze lucrările?”

6Și chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilorCap. 1:11. norodului și logofeților:

7„Să nu mai dați poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie.

8Totuși să le cereți același număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeți nimic din ele, căci sunt niște leneși, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’

9Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru și să nu mai umble după năluci.”

10Isprăvniceii poporului și logofeții au venit și au spus poporului: „Așa vorbește Faraon: ‘Nu vă mai dau paie;

11duceți-vă singuri de vă luați paie de unde veți găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru.’”

12Poporul s-a răspândit în toată țara Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie.

13Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviți-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!”

14Au bătut chiar pe logofeții copiilor lui Israel, puși peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-ați isprăvit ieri și azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?”

15Logofeții copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon și i-au zis: „Pentru ce te porți așa cu robii tăi?

16Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, și totuși ni se spune: ‘Faceți cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt și bătuți, ca și când poporul tău ar fi vinovat.”

17Faraon a răspuns: „Sunteți niște leneși și niște trântori! De aceea ziceți: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’

18Acum, duceți-vă îndată de lucrați; nu vi se vor da paie și veți face același număr de cărămizi.”

Cârtirea israeliților

19Logofeții copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceți lucrul cuvenit unei zile.”

20Când au ieșit de la Faraon, au întâlnit pe Moise și pe Aaron, care îi așteptau.

21ȘiCap. 6:9. le-au zis: „Să vă vadă Domnul și să judece! Voi ne-ați făcut urâți lui Faraon și slujitorilor lui; ba încă le-ați dat sabia în mână ca să ne omoare.”

22Moise s-a întors la Domnul și a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis?

23De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face și mai rău poporului acestuia, și n-ai izbăvit pe poporul Tău.”