Romani 10 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

Mântuirea este aproape

1Fraților, dorința inimii mele, și rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru israeliți este să fie mântuiți.

2Le mărturisesc căFapte 21:20; 22:3. Gal. 1:14; 4:17. Cap. 9:31. ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere,

3pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă DumnezeuCap. 1:17; 9:30., au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșișiFilip. 3:9. și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

4Căci HristosMat. 5:17. Gal. 3:24. este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.

5În adevăr, Moise scrie că omulLev. 18:5. Neem. 9:29. Ezec. 20:11,13,21. Gal. 3:12. care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.

6Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „SăDeut. 30:12,13. nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (să coboare adică pe Hristos din cer)

7sau: ‘Cine se va coborî în adânc?’ (să scoale adică pe Hristos din morți).”

8Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproapeDeut. 30:14. de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi.

9DacăMat. 10:32. Luca 12:8. Fapte 8:37. mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit.

10Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,

11după cum zice Scriptura: „OricineIs. 28:16; 49:23. Ier. 17:7. Cap. 9:33. crede în El nu va fi dat de rușine.”

12În adevăr, nuFapte 15:9. Cap. 3:22. Gal. 3:28. este nicio deosebire între iudeu și grec, căci toți au acelașiFapte 10:36. Cap. 3:29. 1 Tim. 2:5. Domn, careEfes. 1:7; 2:4,7. este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă.

13FiindcăIoel 2:32. Fapte 2:21. oricine va chema NumeleFapte 9:14. Domnului va fi mântuit.

Lucrul acesta a fost vestit

14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor?

15Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „CâtIs. 52:7. Naum 1:15. de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”

16Dar nuCap. 3:3. Evr. 4:2. toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „DoamneIs. 53:1. Ioan 12:38., cine a crezut propovăduirea noastră?”

17Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.

18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da, căci „glasul lor a răsunat prinPs. 19:4. Mat. 24:14; 28:19. Marcu 16:15. Col. 1:6,23. tot pământul și1 Împ. 18:10. Mat. 4:8. cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii”.

19Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da, căci Moise, cel dintâi, zice: „VăDeut. 32:21. Cap. 11:11. voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neamTit 3:3. fără pricepere.”

20Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fostIs. 65:1. Cap. 9:30. găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

21Pe când, despre Israel zice: „ToatăIs. 65:2. ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.”