1Iov a luat cuvântul și a zis:
2„O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea
și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3ar fi mai grele decât nisipulProv. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4CăciPs. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
și groazaPs. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!
5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?
Mugește boul când are de mâncare?
6Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?
Are vreun gust albușul unui ou?
7Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!
8O, de mi s-ar asculta dorința
și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9De1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Și mâna și să mă prăpădească!
10Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleșește:
căFapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncileLev. 19:2. Is. 57:15. Osea 11:9. Celui Sfânt.
11La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13Nu sunt eu lipsit de ajutor,
și n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguiește14Cel ce suferăProv. 17:17. are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.
15FrațiiPs. 38:11; 41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,
ca albia pâraielorIer. 15:18. care trec.
16Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădește pe ele;
17vine arșița vremii și seacă,
vine căldura soarelui și li se usucă albia.
18Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie și pier.
19Cetele celor din TemaGen. 25:15. se uită țintă la ele,
călătorii din Seba1 Împ. 10:1. Ps. 72:10. Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.
20Dar rămân înșelațiIer. 14:3. în nădejdea lor,
rămân uimiți când ajung la ele.
21Așa suntețiCap. 13:4. și voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeți necazul și vă îngrozițiPs. 38:11.!
22V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,
cheltuiți din averile voastre pentru mine,
23scăpați-mă din mâna vrăjmașului,
răscumpărați-mă din mâna celor răi’?
24Învățați-mă, și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.
25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis
și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi năpăstuiți pe orfan,
prigonițiPs. 57:6. pe prietenul vostru.
28Uitați-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minți în față!
29Întoarceți-văCap. 17:10., nu fiți nedrepți;
întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!
30Este vreo nelegiuire pe limba mea
și nu deosebește gura mea ce este rău?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
