2 Împăraţilor 23 - Romanian Cornilescu 1924 Reference Bible（BDC）

Nimicirea închinării la idoli

1Împăratul Iosia a strâns2 Cron. 34:29. la el pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului.

2Apoi s-a suit în Casa Domnului, cu toți bărbații lui Iuda și cu toți locuitorii Ierusalimului, preoții, prorocii și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din cartea legământului, pe care o găsiseră în CasaCap. 22:8. Domnului.

3Împăratul stăteaCap. 11:14,17. pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.

4Împăratul a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de al doilea rând și celor ce păzeau pragul să scoată din Templul Domnului toate sculele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru AstarteeaCap. 21:3,7. și pentru toată oștirea cerurilor și le-a ars afară din Ierusalim, în ogoarele Chedronului, și a pus să le ducă cenușa la Betel.

5A izgonit pe preoții idolilor, puși de împărații lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi în cetățile lui Iuda și în împrejurimile Ierusalimului, și pe cei ce aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, zodiilor și întregii oștiriCap. 21:3. a cerurilor.

6A scos din Casa Domnului idolul AstarteeiCap. 21:7. 2 Cron. 34:4. și l-a dus afară din Ierusalim, la pârâul Chedron; l-a ars la pârâul Chedron și l-a prefăcut în cenușă, iar cenușa i-a aruncat-o pe mormintele copiilor poporului.

7A dărâmat casele sodomiților1 Împ. 14:24; 15:12. Ezec. 16:16. care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Astarteea.

8A adus pe toți preoții din cetățile lui Iuda; a pângărit înălțimile unde ardeau preoții tămâie, de la Gheba1 Împ. 15:22. până la Beer-Șeba, și a dărâmat înălțimile de la porți, cea care era la intrarea porții lui Iosua, căpetenia cetății, și cea care era la stânga porții cetății.

9Totuși preoții înălțimilorEzec. 44:10-14. nu se suiau la altarul Domnului în Ierusalim, ci mâncau1 Sam. 2:36. azimi în mijlocul fraților lor.

10Împăratul a pângărit TofetulIs. 30:33. Ier. 7:31; 19:6,11-13., în valeaIos. 15:8. fiilor lui Hinom, ca nimeniLev. 18:21. Deut. 18:10. Ezec. 23:37,39. să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc în cinstea lui Moloh.

11A îndepărtat de la intrarea Casei Domnului caii pe care împărații lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă odaia dregătorului Netan-Melec, care locuia în mahala, și a ars în foc carele soarelui.

12Împăratul a dărâmat altarele de peIer. 19:13. Ţef. 1:5. acoperișul odăii de sus a lui Ahaz, pe care leCap. 21:5. făcuseră împărații lui Iuda, și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului; după ce le-a sfărâmat și le-a luat de acolo, le-a aruncat țărâna în pârâul Chedron.

13Împăratul a pângărit înălțimile care1 Împ. 11:7. erau în fața Ierusalimului, pe partea dreaptă a Muntelui Pierzării, și pe care le zidise Solomon, împăratul lui Israel, Astarteei, urâciunea sidonienilor, lui Chemoș, urâciunea Moabului, și lui Milcom, urâciunea fiilor lui Amon.

14A sfărâmatExod 23:24. Deut. 7:5,25. stâlpii idolești și a dărâmat astarteele, și locul lor l-a umplut cu oase omenești.

15A dărâmat și altarul de la Betel și înălțimea1 Împ. 12:28,33. făcută de Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască; a ars înălțimea și a prefăcut-o în țărână și a ars idolul Astarteei.

Mormântul prorocului din Iuda

16Iosia, întorcându-se și văzând mormintele care erau acolo în munte, a trimis să ia oasele din morminte și le-a ars pe altar și l-a pângărit, după cuvântul1 Împ. 13:2. Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.

17El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul1 Împ. 13:1,30. omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.”

18Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului1 Împ. 13:31. care venise din Samaria.

19Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile2 Cron. 34:6,7. Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel.

20A înjunghiat1 Împ. 13:2. pe altareExod 22:20. 1 Împ. 18:40. Cap. 11:18. pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase2 Cron. 34:5. de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Prăznuirea Paștelor

21Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți2 Cron. 35:1. Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, cumExod 12:3. Lev. 23:5. Num. 9:2. Deut. 16:2. este scris în această carte a legământului!”

22Paște ca acestea nu2 Cron. 35:18,19. se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda.

23Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim.

24Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemauCap. 21:6. duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legiiLev. 19:31; 20:27. Deut. 18:11. scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului.

25Înainte de IosiaCap. 18:5., n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el.

26Totuși Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricinaCap. 21:11,12; 24:3,4. Ier. 15:4. tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie.

27Și Domnul a zis: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădatCap. 17:18,20; 18:11; 21:13. pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, și casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele1 Împ. 8:29; 9:3. Cap. 21:4,7. Meu.’”

28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda?

29Pe vremea2 Cron. 35:20. sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la MeghidoZah. 12:11. cumCap. 14:8. l-a văzut.

30Slujitorii2 Cron. 35:24. lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul2 Cron. 36:1. țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său.

Ioahaz împăratul lui Iuda

31Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema HamutalCap. 24:18., fata lui Ieremia, din Libna.

32El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui.

33Faraon Neco l-a pus în lanțuri la RiblaCap. 25:6. Ier. 52:27., în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și de un talant de aur.

34Și Faraon Neco2 Cron. 36:4. a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia și i-a schimbatCap. 24:17. Dan. 1:7. numele în IoiachimMat. 1:11.. A luat pe Ioahaz, care a mersIer. 22:11,12. Ezec. 19:3,4. în Egipt și a murit acolo.

35Ioiachim a dat lui Faraon argintulVers. 33. și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco.

Ioiachim împăratul lui Iuda

36Ioiachim2 Cron. 36:5. avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma.

37El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.