Matei 22 - New Romanian Translation 2021（NTR）

Pilda nunții fiului de împărat(Lc. 14:16-24)

1Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:

2‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

3El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină.

4A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“.

5Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui.

6Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.

7Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.

8Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea.

9Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“.

10Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.

11Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

12și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit.

13Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.

14Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Tributul datorat Cezarului(Mc. 12:13-17; Lc. 20:20-26)

15Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.

16I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis:

‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om.

17Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?

18Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:

‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților?

19Arătați-Mi moneda pentru tribut!

Ei I-au adus un denar.

20El le-a zis:

‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?

21Ei I-au zis:

‒ Ale Cezarului.

Atunci El le-a zis:

‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

22Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte. Și, astfel, L-au lăsat și au plecat.

Despre înviere(Mc. 12:18-27; Lc. 20:27-40)

23În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat,

24zicând:

‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“.

25Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său.

26Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea.

27La urmă, după ei toți, a murit și femeia.

28Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție!

29Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer.

31Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:

32„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!

33Auzind aceste lucruri, mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.

Cea mai mare poruncă(Mc. 12:28-31; Lc. 10:25-28)

34Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

35Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:

36‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

37 Isus i-a spus:

‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“.

38Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.

39Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“.

40Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.

Al Cui Fiu este Cristos?(Mc. 12:35-37; Lc. 20:41-44)

41În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:

42‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El?

Ei I-au răspuns:

‒ Al lui David.

43El le-a zis:

‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:

44„Domnul I-a zis Domnului meu:

«Șezi la dreapta Mea,

până-i voi pune pe dușmanii Tăi

la picioarele Tale!»“?

45Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?

46Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic.