Habacuc 1 - New Romanian Translation 2021（NTR）

1Rostirea care i-a fost descoperită profetului Habacuc.

Prima plângere a profetului

2‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor

și Tu nu vei asculta?

Până când voi striga către Tine: „Violență!“

și Tu nu vei salva?

3De ce mă faci să privesc nelegiuirea

și Te uiți la necaz?

Distrugerea și violența sunt înaintea mea;

peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.

4De aceea Legea este fără putere

și dreptatea nu se arată niciodată.

Căci cel rău îl învinge pe cel drept

și, astfel, dreptatea este pervertită.

Răspunsul Domnului

5‒ Uitați-vă printre națiuni și priviți!

Mirați-vă! Uimiți-vă!

Căci în zilele voastre fac o lucrare

pe care n-ați crede-o

dacă v-ar povesti-o cineva!

6Iată, îi voi ridica pe caldeeni,

acel neam crud și năvalnic,

care străbate întinderile pământului

pentru a lua în stăpânire locuințe

care nu sunt ale lui!

7El este îngrozitor și de temut;

își are propria lege

și nu recunoaște nicio altă autoritate!

8Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii

și mai sprinteni decât lupii în amurg.

Călăreții lui se avântă,

călăreții lui vin de departe.

Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;

9toți vin pentru violență.

Privirile lui sunt ațintite tot înainte

și adună captivi ca nisipul de mulți.

10Își bate joc de regi

și-i ia în derâdere pe conducători.

Râde de orice fortificație,

căci face o rampă de pământ lângă ea

și o cucerește.

11Apoi trece ca vântul și merge mai departe.

El se face astfel vinovat,

puterea sa fiind dumnezeul lui.

A doua plângere a profetului

12‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne?

Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri!

Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata!

Stânca mea, Tu ai decis

ca el să pedepsească!

13Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău;

Tu nu poți să privești asuprirea!

De ce Te uiți la cei necredincioși

și taci când cel rău îl înghite

pe cel mai drept decât el?

14L-ai făcut pe om asemenea peștilor mării,

asemenea vietății din mare care nu are stăpân.

15El îi scoate pe toți cu undița,

îi adună cu mreaja lui,

îi strânge în năvodul lui

și de aceea se bucură și se veselește.

16De aceea aduce el jertfe mrejei sale

și arde tămâie năvodului său!

Datorită lor, partea lui este bogată

și mâncarea lui este din abundență!

17Va continua el oare să-și golească mreaja

și să ucidă națiuni fără să cruțe nimic?