1O, de ai deschide cerurile și ai coborî!
Cum ar tremura munții înaintea Ta!
2Ca focul care aprinde vreascurile
sau face apa să fiarbă,
așa să-Ți faci cunoscut Numele dușmanilor Tăi,
pentru ca națiunile să tremure înaintea Ta!
3Când ai făcut lucruri de temut,
la care nu ne așteptam,
când ai coborât,
munții s-au cutremurat înaintea Ta.
4Încă din vechime nimeni n-a auzit, nici n-a pomenit,
și niciun ochi n-a văzut
un alt Dumnezeu în afară de Tine,
Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.
5Tu vii în întâmpinarea celor ce,
cu bucurie, fac dreptate,
a celor ce, pe căile Tale, își aduc aminte de Tine.
Dar iată că Te-ai mâniat,
pentru că am continuat să păcătuim împotriva lor.
Vom mai fi salvați?
6Toți am devenit ca niște necurați
și toate faptele noastre drepte sunt ca o haină mânjită.
Toți ne veștejim ca o frunză,
și nelegiuirile noastre ne mătură ca vântul.
7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău
sau să încerce să se țină strâns de Tine,
căci Ți-ai ascuns fața de noi,
și ne-ai lăsat să pierim din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar Doamne, Tu ești Tatăl nostru!
Noi suntem lutul, iar Tu ești olarul nostru;
noi toți suntem lucrarea mâinii Tale.
9Nu Te mânia prea tare, Doamne!
Nu-Ți aminti de nelegiuire pentru totdeauna!
Iată, privește, Te rugăm, la poporul Tău,
la noi toți!
10Cetățile Tale sfinte au devenit un pustiu;
Sionul a devenit un pustiu,
iar Ierusalimul o pustietate.
11Casa noastră cea sfântă și măreață,
în care strămoșii noștri Te lăudau,
a fost dată pradă flăcărilor
și toate locurile noastre plăcute au ajuns o ruină.
12După toate acestea,
Te vei abține Doamne?
Vei tăcea și ne vei umili atât de mult?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
