1În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2„Când căpeteniile s-au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați-L pe Domnul!
3Ascultați, regi! Fiți atenți, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:
4 Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din teritoriul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5Munții s-au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!
6Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7Sătenii din Israel se retrăseseră, nu mai erau,
până când m-am ridicat eu, Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel.
8Când el și-a ales dumnezei noi,
războiul era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
alături de cei din popor care s-au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați-L pe Domnul!
10Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
cugetați adânc
11la cântecul arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel.
Atunci poporul Domnului
a coborât la porți.
12Trezește-te, trezește-te, Debora!
Trezește-te, trezește-te și cântă o cântare!
Ridică-te, Barak!
Ia-ți captivii, fiu al lui Abinoam!
13Atunci un supraviețuitor s-a dus la cei măreți;
poporul Domnului a venit la mine cu cei viteji.
14Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au venit legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În teritoriile lui Ruben, însă,
s-au sfătuit îndelung!
16De ce ai rămas printre staule
ca să asculți behăitul turmelor?
În teritoriile lui Ruben
s-au sfătuit îndelung!
17Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s-a așezat pe limanurile lui.
18Zabulon este un popor
care și-a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.
19Regii au venit și s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din înălțimea căilor lor cu Sisera.
21Râul Chișon i-a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
O, suflete al meu, mărșăluiește în forță!
22Atunci copitele cailor au izbit pământul;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.
23«Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor măreți».
24Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-un pahar măreț i-a adus iaurt.
26Apoi mâna și-a întins-o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit și i-a străpuns tâmpla.
27El a căzut și s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a aplecat adânc;
a căzut și s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!
28Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?».
29Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30«Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru gâtul prădătorului».
31Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“.
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
