Geneza 48 - New Romanian Translation 2021（NTR）

Iacov îi binecuvântează pe fiii lui Iosif

1După toate acestea, i s-a zis lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav“. Atunci acesta i-a luat cu el pe cei doi fii ai săi – pe Manase și pe Efraim.

2Când i s-a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine“, Israel și-a adunat puterile și s-a ridicat în șezut, pe pat.

3Iacov i-a zis lui Iosif:

‒ Dumnezeul cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, în țara Canaanului, m-a binecuvântat

4și mi-a zis: „Iată, te voi face roditor și te voi înmulți. Te voi face o mulțime de popoare și voi da țara aceasta urmașilor tăi, ca proprietate veșnică“.

5Acum, cei doi fii ai tăi, care ți s-au născut în țara Egiptului, vor fi ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, așa cum sunt Ruben și Simeon.

6Dar urmașii care ți s-au născut după ei vor fi ai tăi. Ei vor purta numele fraților lor în teritoriul moștenirii lor.

7După ce m-am întors din Padan, Rahela a murit pe drum lângă mine, în țara Canaanului, înainte de a ajunge la Efrata. Am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem.

8Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a întrebat:

‒ Cine sunt aceștia?

9Iosif i-a zis tatălui său:

‒ Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.

Israel a zis:

‒ Adu-i, te rog, la mine ca să-i binecuvântez.

10Ochii lui Israel erau îngreunați de bătrânețe; nu mai putea să vadă bine. Iosif i-a apropiat de Israel pe cei doi fii ai săi, iar acesta i-a sărutat și i-a îmbrățișat.

11Apoi Israel i-a zis lui Iosif:

‒ Nu mi-am închipuit că o să-ți mai văd fața, dar iată că Dumnezeu m-a ajutat să-ți văd și urmașii.

12Iosif i-a îndepărtat de lângă genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața la pământ.

13Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim la dreapta sa și la stânga lui Israel, iar pe Manase la stânga sa și la dreapta lui Israel și i-a apropiat de el.

14Dar Israel, încrucișându-și mâinile, și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai tânăr, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.

15El l-a binecuvântat pe Iosif și a zis:

‒ Dumnezeul înaintea Căruia

au umblat părinții mei, Avraam și Isaac,

Dumnezeul Care a fost Păstorul

vieții mele până astăzi,

16Îngerul Care m-a răscumpărat din orice rău,

să-i binecuvânteze pe acești băieți.

Ei să fie numiți după numele meu

și după numele părinților mei, Avraam și Isaac,

și să se înmulțească foarte mult pe pământ.

17Lui Iosif nu i-a plăcut când a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, și a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.

18Iosif i-a zis tatălui său:

‒ Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut. Pe capul lui pune-ți mâna dreaptă.

19Dar tatăl său a refuzat și a zis:

‒ Știu, fiule, știu! Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de națiuni.

20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând:

‒ În numele tău va binecuvânta Israel și va zice:

„Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase“.

Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.

21Apoi Israel i-a zis lui Iosif:

‒ Iată, eu sunt pe moarte, dar Dumnezeu va fi cu voi și vă va întoarce în țara părinților voștri.

22Ție, care ești deasupra fraților tăi, îți dau Șechemul pe care l-am luat cu sabia și cu arcul meu din mâna amoriților.