Psalmii 102 - New Romanian Translation 2021（NTR）

Psalmul 102O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.

1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!

Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!

2Nu-Ți ascunde fața de mine

în ziua necazului meu!

Pleacă-Ți urechea spre mine!

Răspunde-mi repede în ziua când Te chem!

3Căci zilele mi se sfârșesc în fum,

iar oasele-mi ard ca jarul.

4Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba,

căci uit să-mi mănânc pâinea.

5Din cauza gemetelor mele

mi s-au lipit oasele de carne.

6Mă asemăn cu bufnița din deșert,

am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.

7Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.

8Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc,

cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.

9Mănânc cenușă în loc de pâine

și îmi amestec băutura cu lacrimi,

10din cauza mâniei și a urgiei Tale,

căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.

11Zilele mele sunt ca umbra înserării

și mă usuc ca iarba.

12Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,

amintirea Ta rămâne din generație în generație.

13Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,

căci este timpul să-Ți arăți bunăvoința față de el,

fiindcă i-a sosit vremea.

14Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui

și le este milă de țărâna lui.

15Națiunile se vor teme de Numele Domnului,

și toți regii pământului – de gloria Lui,

16când Domnul va reconstrui Sionul

și Se va arăta în gloria Lui.

17El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași

și nu va disprețui rugăciunile lor.

18Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,

pentru ca poporul care se va naște

să-L laude pe Domnul.

19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;

Domnul privește din Ceruri pe pământ,

20ca să audă gemetele prizonierilor,

să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.

21Numele Domnului va fi vestit în Sion,

și lauda Lui – în Ierusalim,

22când se vor strânge popoarele

și regatele ca să-I slujească Domnului.

23Mi-a frânt puterea pe drum,

mi-a scurtat zilele.

24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu,

nu mă lua la jumătatea zilelor mele,

Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.

25Tu ai întemeiat la început pământul,

iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne

și toate se vor învechi ca o haină.

Le vei schimba ca pe o manta,

și ele vor trece.

27Tu însă rămâi Același,

iar anii Tăi nu se vor sfârși.

28Fiii slujitorilor Tăi vor locui aici,

iar urmașii lor vor rămâne în prezența Ta“.