1Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un șighionot
.2‒ Doamne, am auzit de faima Ta!
Lucrarea Ta, Doamne, îmi inspiră teamă!
Însuflețește-o de-a lungul anilor!
Fă-o cunoscută în cursul anilor!
Dar, la mânie, adu-Ți aminte să arăți îndurare!
3Dumnezeu vine din Teman
și Cel Sfânt – din muntele Paran. Selah
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
iar lauda Lui umple pământul.
4Strălucirea Lui este ca lumina
și din mâna Lui ies raze;
acolo Îi este ascunsă puterea.
5Înaintea Lui merge molima,
iar flacăra calcă pe urmele Sale.
6El Se oprește și cutremură pământul;
Se uită și face națiunile să tremure.
Munții cei trainici se sfărâmă,
iar dealurile cele vechi se pleacă.
Cărările Lui sunt veșnice.
7Am văzut corturile lui Cușan în necaz
și colibele țării lui Midian tremurând.
8S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a dezlănțuit furia Ta,
când ai încălecat pe caii Tăi
și Te-ai suit în carele Tale victorioase?
9Arcul Îți este dezvelit în întregime;
jurămintele sunt săgeți care se țin de cuvânt. Selah
Tu despici pământul prin râuri.
10Când munții Te-au văzut, s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
adâncul și-a făcut auzit glasul;
el își ridică mâinile în sus.
11Soarele și luna s-au oprit în înălțimi
la sclipirea săgeților Tale care pornesc,
la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
12Tu străbați pământul cu indignare
și treieri națiunile cu mânie.
13Ai ieșit ca să-Ți eliberezi poporul,
ca să-l salvezi pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutății,
l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Selah
14Ai străpuns capul războinicilor lui cu propriile-i săgeți,
când s-au dezlănțuit ca o furtună să ne împrăștie!
Bucuria lor a fost ca și cum l-ar fi devorat pe sărac
în ascunzătoare.
15Tu pășești pe mare cu caii Tăi,
agitând apele cele mari.
16Când am auzit, mi s-a cutremurat pântecul!
La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
și mi-au tremurat genunchii!
Totuși, voi aștepta liniștit ziua necazului
ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
17Chiar dacă smochinul nu înflorește
și în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipsește rodul din măslin
și câmpurile nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din staul este nimicită
și nu mai sunt vite în grajduri,
18eu tot mă voi bucura în Domnul
și mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
19Stăpânul Domn este puterea mea!
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor
și mă face să pășesc pe înălțimile mele.
Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu coarde.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
