Exodul 32 - Biblia ?n Versiune Actualizat? 2018（BVA）

1Când poporul a constatat că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron; și i-a zis: „Vino și fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu știm ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!”

2Aaron le-a răspuns: „Scoateți cerceii de aur din urechile soțiilor voastre, din ale fiilor voștri și din ale fiicelor voastre. Apoi aduceți-i la mine!”

3Atunci toți și-au scos cerceii de aur din urechi și i-au adus la Aaron.

4El a luat aurul de la ei, a turnat un vițel și apoi l-a prelucrat bătându-l cu o unealtă pentru a-l finisa. Când l-a terminat, ei au zis: „Israel, aceștia sunt zeii tăi, care te-au scos din Egipt!”

5Când a văzut Aaron acest lucru, a construit un altar; apoi a zis: „Mâine va fi o sărbătoare în cinstea lui Iahve!”

6A doua zi s-au sculat dimineața devreme și au oferit (pe altar) sacrificii din animale pe care le-au ars integral împreună cu cele pentru pace. Poporul a mâncat și a băut; apoi a început să celebreze prin dansuri (rituale).

7Iahve i-a zis lui Moise: „Coboară de pe munte; pentru că poporul tău pe care l-ai scos din Egipt, și-a stricat comportamentul.

8Destul de repede au deviat de la modul în care le-am poruncit să trăiască. Au turnat un vițel căruia i s-au închinat; și i-au sacrificat animale, zicând: «Israel, aceștia sunt zeii tăi, care te-au scos din Egipt!»”

9Iahve a continuat să vorbească lui Moise, zicând: „Am văzut ce ambiții are în inima lui acest popor.

10Acum, lasă-Mă! Mânia Mea se va declanșa împotriva lor; și îi voi distruge. Voi face din tine un (alt) mare popor.”

11Dar Moise a încercat să îl convingă pe Dumnezeul lui numit Iahve (să se răzgândească), zicând: „Doamne, de ce să se declanșeze mânia Ta împotriva poporului Tău pe care l-ai scos din Egipt în mod spectaculos acționând în forță cu mâna Ta?

12De ce să zică egiptenii: «I-a scos pentru ca să îi ducă la dezastru omorându-i prin munți și ca să îi elimine astfel de pe pământ!»? Revino la atitudinea pe care o aveai când încă nu Te mâniaseși; și renunță la răul pe care vrei să îl faci poporului Tău!

13Amintește-ți de sclavii Tăi: de Avraam, de Isaac și de Israel, cărora le-ai jurat pe Tine Însuți, zicându-le: «Vă voi înmulți urmașii care vor ajunge să fie numeroși ca stelele cerului; și toată această țară, pe care v-am promis-o, o voi da descendenților voștri care o vor moșteni pentru totdeauna.»!”

14Atunci Iahve a renunțat la răul pe care intenționa să îl facă poporului Său.

15Apoi Moise s-a întors (la popor) coborând de pe munte cu cele două „table” ale Declarației în mâini. Ele erau scrise pe ambele părți – atât pe partea din față, cât și pe cea din spate.

16Acele table erau lucrarea lui Dumnezeu; iar scrisul era realizat de Dumnezeu care îl săpase pe ele.

17Iosua a auzit zgomotul făcut de poporul care striga. Atunci el i-a zis lui Moise: „Este zgomot de război în tabără!”

18Moise a răspuns: „Acest zgomot pe care îl aud, nu este nici unul specific victoriei, nici ca în cazul unei înfrângeri; ci este făcut de oameni care sărbătoresc zgomotos!”

19În timp ce se apropia de tabără, Moise a văzut vițelul și poporul dansând (în mod ritual în jurul lui). Atunci i s-a declanșat mânia; și a aruncat tablele din mâini, spărgându-le la baza muntelui…

20A luat vițelul pe care îl făcuseră ei; și l-a ars în foc. L-a sfărâmat până a devenit mici particule pe care le-a împrăștiat pe apă; apoi a dat-o israelienilor să o bea.

21Moise i-a zis lui Aaron: „Cum te-a determinat acest popor să aduci împotriva lui un păcat atât de mare?”

22Aaron i-a răspuns: „Să nu se supere stăpânul meu; dar tu cunoști acest popor și știi că tinde permanent spre (ce este) rău.

23Ei mi-au zis: «Vino și fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu știm ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!»

24Atunci eu le-am răspuns: «Oricine are aur, să îl scoată (de la urechi)!» Ei mi l-au dat; iar eu l-am aruncat în foc. Și din el a rezultat acest vițel.”

25Moise a văzut că poporul nu mai avea discernământ – pentru că Aaron îl determinase să fie așa – și că ajunsese ridicol înaintea dușmanilor lui.

26Atunci a stat la intrarea în tabără și a zis: „Cine este de partea lui Iahve, să vină la mine!” Astfel, toți leviții s-au adunat în jurul lui.

27El le-a zis: „Dumnezeul lui Israel care se numește Iahve, spune: «Fiecare dintre voi să se echipeze luându-și sabia! Întoarceți-vă și mergeți de la o locuință la alta prin toată tabăra; și fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul și pe vecinul lui!»”

28Leviții au făcut așa cum le-a poruncit Moise; și astfel, aproximativ trei mii de oameni au murit în acea zi.

29Apoi Moise le-a zis: „Astăzi ați decis să aparțineți lui Iahve; și fiecare a făcut acest lucru cu prețul fiului și al fratelui lui. Astfel, ați adus binecuvântarea peste voi!”

30În următoarea zi, Moise a zis poporului: „Ați făcut un mare păcat. Acum voi merge la Iahve; poate voi putea face achitarea pentru păcatul vostru.”

31Moise s-a întors la Iahve; și I-a zis: „Acești oameni au comis un mare păcat făcându-și zei din aur.

32Dar acum Te rog să le ierți păcatul! Dacă nu, șterge-mă din cartea pe care ai scris-o!”

33Iahve i-a răspuns lui Moise, zicând: „Îl voi șterge din cartea Mea pe acela care a păcătuit împotriva Mea.

34Acum, du-te și condu poporul spre locul despre care ți-am vorbit. Să știi că Îngerul Meu va merge înaintea ta. Totuși, atunci când va veni ziua în care îi voi judeca, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!”

35Iahve a lovit (după un timp) poporul pentru faptele lui din perioada când Aaron făcuse vițelul de aur.