Geneza 42 - Biblia ?n Versiune Actualizat? 2018（BVA）

1Când a aflat Iacov că este grâu (de vânzare) în Egipt, le-a zis fiilor lui: „De ce stați și vă uitați unii la alții?

2Am auzit că în Egipt există grâu! Duceți-vă și cumpărați-ne grâu de acolo, pentru ca să trăim și să nu murim (de foame).”

3Atunci zece dintre frații lui Iosif s-au dus să cumpere grâu din Egipt.

4Iacov nu l-a trimis împreună cu frații lui și pe Beniamin – fratele lui Iosif – imaginându-și că era posibil să i se întâmple ceva rău.

5Astfel, fiii lui Israel s-au dus să cumpere grâu din Egipt, călătorind împreună cu alți oameni care aveau același scop; pentru că în zona Canaanului era foamete.

6Iosif era guvernatorul țării – cel care vindea cereale întregului popor al acesteia. Când au ajuns frații lui Iosif la el, s-au aplecat cu fața până la pământ înaintea lui.

7Din momentul în care și-a văzut frații, Iosif i-a recunoscut. Dar s-a prefăcut că nu îi cunoaște; și le-a vorbit cu duritate. El i-a întrebat: „De unde veniți?” Ei au răspuns: „Venim din Canaan, ca să cumpărăm hrană!”

8Deși Iosif și-a recunoscut frații, ei nu l-au recunoscut.

9El și-a amintit visele pe care le avusese și care se refereau la ei. Atunci le-a zis: „Voi sunteți spioni; și ați venit să vedeți punctele vulnerabile ale țării!”

10Ei au răspuns: „Nu, stăpâne! Slujitorii tăi au venit să cumpere hrană!

11Toți suntem fiii aceluiași om. Slujitorii tăi sunt oameni corecți, nu spioni!”

12Dar el le-a zis: „Nu este adevărat! Voi ați venit să spionați zonele neprotejate ale țării!”

13Ei au răspuns: „Noi, slujitorii tăi, suntem doisprezece frați și aparținem aceluiași om care locuiește în Canaan. Cel mai mic dintre noi este acum acasă cu tatăl nostru; iar unul nu mai există!”

14Dar Iosif le-a zis: „Voi sunteți exact ce am afirmat: spioni.

15Veți fi verificați astfel: (jur) pe viața faraonului că nu veți pleca din acest loc decât dacă va veni aici și fratele vostru mai mic!

16Trimiteți-l pe unul dintre voi să îl aducă pe fratele vostru; iar ceilalți vor rămâne în închisoare. Astfel vi se vor verifica afirmațiile; și se va demonstra dacă spuneți adevărul. Altfel, (vă jur) pe viața faraonului, că sunteți cu certitudine niște spioni!”

17Și astfel i-a băgat pe toți în închisoare pentru trei zile.

18A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți ce v-am spus; și veți trăi! Eu mă tem de Dumnezeu!

19Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână aici în închisoare. Ceilalți mergeți și duceți grâu familiilor voastre.

20Apoi să mi-l aduceți pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi verificate cuvintele voastre; și nu veți muri!” Ei au acceptat să procedeze exact cum li s-a cerut.

21Atunci fiecare a zis celuilalt: „Cu certitudine că acum plătim pentru ce i-am făcut fratelui nostru. Deși i-am văzut durerea sufletului când ne ruga să nu îi luăm viața, noi nu l-am ascultat. Așa se explică de ce a venit peste noi acest necaz!”

22Ruben le-a răspuns: „Nu v-am spus eu să nu păcătuiți (făcând fapte rele) împotriva băiatului? Dar nu m-ați ascultat! Acum răspundem pentru sângele lui!”

23Ei nu știau că Iosif îi înțelegea; pentru că vorbea cu ei prin intermediul unui traducător.

24Iosif a plecat de lângă ei și a început să plângă. Apoi s-a întors și le-a vorbit din nou. L-a luat pe Simeon și l-a legat în prezența lor.

25Apoi a ordonat să li se umple sacii cu grâu, să se pună fiecăruia argintul înapoi în sac și să li se ofere provizii pentru drum. Ordinul (lui Iosif) a fost executat.

26Apoi frații lui Iosif au încărcat grâul pe măgari și au plecat.

27Când unul dintre ei și-a deschis sacul ca să își hrănească măgarul în locul unde rămăseseră în acea noapte, a văzut că argintul lui era pus deasupra cerealelor.

28Atunci le-a zis fraților lui: „Argintul mi-a fost dat înapoi! El este aici în sacul meu!” Atunci au fost foarte afectați în inimile lor; și și-au zis unul altuia tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu!!!”

29Când au ajuns în Canaan la tatăl lor numit Iacov, i-au relatat tot ce li se întâmplase. Ei au zis:

30„Acel om care este guvernatorul țării, ne-a vorbit dur și a considerat că am venit să spionăm țara.

31Dar noi i-am spus: «Suntem oameni corecți, nu spioni.

32Am fost doisprezece frați – fiii ai aceluiași tată. Unul dintre noi nu mai există; iar cel mai mic este acum cu tatăl nostru în Canaan.»

33Atunci, acel om care este guvernatorul țării, ne-a spus: «Voi verifica dacă sunteți oameni corecți. Lăsați-l pe unul dintre voi cu mine, luați grâu pentru familiile voastre care sunt afectate de foamete; și plecați.

34Dar să mi-l aduceți pe fratele vostru mai mic; și astfel mă voi convinge că nu sunteți spioni, ci oameni corecți. Apoi vi-l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea face comerț în țară.»”

35Când și-au golit sacii, fiecare și-a găsit punga cu argint (în sacul lui). Văzând pungile cu argint, s-au temut atât ei, cât și tatăl lor.

36Atunci Iacov, tatăl lor, le-a zis: „Voi m-ați determinat să rămân fără copii. Iosif nu mai există; Simeon nu mai este. Și acum vreți să îl luați și pe Beniamin… Toate acestea lovesc în mine!”

37Atunci Ruben i-a zis tatălui lui: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei, dacă nu voi reveni împreună cu Beniamin! Îl voi păzi eu și ți-l voi aduce înapoi!”

38Dar el a răspuns: „Fiul meu nu va merge cu voi; pentru că fratele lui este mort… Doar el (mi-)a mai rămas. Dacă (și lui) i se va întâmpla ceva rău în călătoria pe care o faceți, voi coborî îndurerat și cu părul alb în locuința morților!”