1Ah, de ai voi să rupi cerurile, de ai voi să cobori, ca munții să curgă înaintea feței tale.
2Ca atunci când focul ce topește arde, focul face apele să fiarbă, pentru a face numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, ca națiunile să tremure înaintea feței tale!
3Când ai făcut lucruri înfricoșătoare pe care nu le-am așteptat, ai coborât, munții au curs înaintea feței tale.
4Căci de la începutul lumii oamenii nu au auzit, nici nu au dat ascultare, nici ochiul nu a văzut, Dumnezeule, în afară de tine, ce a pregătit pentru cel care l-a așteptat.
5Tu întâmpini pe cel ce se bucură și lucrează dreptate, pe cei ce își amintesc de tine în cărările tale; iată, ești furios; căci am păcătuit; dar în ele este stăruință și noi vom fi salvați.
6Dar noi suntem toți ca un lucru necurat și toate faptele noastre drepte sunt precum zdrențe murdare; și toți ne ofilim ca o frunză; și nelegiuirile noastre, ca vântul, ne-au dus.
7Și nu este nimeni care să cheme numele tău, care să se trezească pentru a te apuca, fiindcă ți-ai ascuns fața de noi și ne-ai mistuit, din cauza nelegiuirilor noastre.
8Dar acum, DOAMNE, tu ești tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu olarul nostru; și noi toți suntem lucrarea mâinii tale.
9Nu te înfuria peste măsură, DOAMNE, nici nu îți aminti nelegiuirea pentru totdeauna, iată, privește, te implorăm, noi suntem toți poporul tău.
10Cetățile tale sfinte sunt un pustiu, Sionul este un pustiu, Ierusalimul o pustiire.
11Casa noastră sfântă și minunată, unde părinții noștri te-au lăudat, este arsă cu foc, și toate lucrurile noastre sunt risipite.
12Te vei opri de la aceste lucruri, DOAMNE? Vei tăcea și ne vei nenoroci peste măsură?
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
